Arhive

Grădina Maicii Domnului la Rădăuți

Am întâlnit ”Grădina Maicii Domnului” la Așezământul Sfântul Leontie din Rădăuți, acolo unde sufletul și inima emit atât de puternic, încât veșnicia nu ți se pare o utopie. Sunt răvășit atât de tare, încât nu mai pot să-mi revin. Probabil că acuma, cânt îl ascult pe Giovanni Marradi, mai pune și el o picătură de melancolie la starea mea de sprit.

Aș fi dorit să-i îmbrățișez pe toți copiii, dar îmi era frică că nu mă mai întorc acasă. De fapt, îi spusesem soției la telefon, că am să aduc acasă o fetiță. Alți colegi și-ar dorit două fetițe. Dar nu…știm că nu este posibil. Acolo este cea mai importantă lecție de viață și de iubire necondiționată, venită ca dar de la Maica Domnului.

Condițiile ireproșabile, fără urmă de praf în nicio încăpere, cu personal care câștigă salariul minim pe economie, cu reguli neconciliabile, cu respect, cu un management- cum ne place să spunem – care conferă încredere celui mai necredincios pământeam, că nu există o altă variantă mai bună pentru copiii orfani.

Se mai spune că oamenii ne ies în cale, nu dintr-o întâmplare. Domnul Vasile Popescu a insitat să mergem cu Cenaclul Lumină Lină, acolo unde dânsul dăruiește, dar se încarcă cu multă iubire dăruită de copiii așezământului. Mulțumesc domnule Vasile dumneavoastră și distinsei dumneavoastre doamne.

Am descoperit însă și eu secretul. Sunt multe beneficii implicându-ne în ajutorarea copiilor de la Așezământul Sfântul Leontie din Rădăuți. Iubirea necondiționată a copiilor ne vindecă de putreziciunile lumii de astăzi, ne asanează sufletul, ne scapă sufletul din vârtejul bolii care cuprinde tot mai vârtos omenirea.

Nihil Sine Deo !

Din fericire, am găsit pe youtube un film care spune mult mai mult decât aș putea eu.

Anunțuri

RUGĂ ALBĂ – Ion DRUȚĂ

Képernyőfotó 2015-03-30 - 10.43.27

Curăță-ne, Doamne, casa și masa și duhul și trupul,
de toate rătăcirile, de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile,
așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum,
o singură dragoste și o pâine rotundă pe masă.

Izbăvește-ne, Doamne, de străvechiul nostru blestem,
de a porni peste tot, și nu a ajunge nicăieri,
de a încărca mai mult decât putem duce,
de a le începe pe toate, și a nu duce nimic până la capăt.

Scoală-ne, Doamne, în zori, și trimite-ne la muncă,
La munca cea care nu atât pentru tine, cât pentru aproapele tău,
nu atât pentru trup, cât pentru suflet.
Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie,
așa încât spre seară întorși acasă, împăcați cu sine și cu lumea din jur,
să cinăm cu ceea ce ni s-a dat – pâine și apă.
Atât de la Domnul.

Și va fi gustoasă, și va fi sățioasă, Pâinea ceea,
Pentru că mușcând încet,cu evlavie, adunând în palme fărămiturile,
Vom porni, în urma plugarului, pășind domol pe brazde puhave și calde,
După care tot cântând vom semăna, apoi vom ieși la plivit, la secerat.

Vom aduna spic la spic, snop lângă snop,
După treierat, după vânturat, vom merge la moară,
Vom căra saci, și, firește, plămădind, făcând focul la cuptor,
Vom urmări să nu fugă, aluatul din covată.

Astfel, tot cântând, ne vom întoarce la străbuni,
Asigurând mersul vremurilor, ne vom creștiniza, ne vom reboteza,
Cu gândul la Mântuitorul, la cele spuse de către Domnul, la Cina cea Taină.
Pentru că acolo, unde este pâinea, acolo este și Dumnezeu.

Curăță-ne, Doamne, cugetul de pustietate,
De întunicime, de răutate, Curăță-ne auzul de înjurături,
De scrânșete, de blesteme, Curăță-ne vederile de urâțenii,
De sălbăticii, de josnicii.

Dăruiește-ne, Doamne, măcar o oră de liniște curată, neprihănită,
O oră de tăcere, de resemnare, de contemplare, de aciuare,
Așa ca să putem, sta la sfat cu sufletul, cu conștiința, cu inima.

Apoi, tot sfătuindu-ne, tot rătăcind prin vremuri,
Prin destine, de la una la alta, vom simți, cum se prelinge pe sus,
Pe sus de tot, pe sub ceruri, veșnicia.

Și atunci vom tresări, căci suntem miruiți, de acea mare minune.
Și atunci nu vom înfiora, când se va stinge de noi umbra veșniciei.
Ne vom auzi glasul, acel glas tainic, care încă nu a îmbrăcat haina cuvântului,
Nu și-a găsit cu cine să comunice, nu și-a ales unda sonoră.
Fiind mult prea firav, mult prea gingaș, gângurind în fașe.
Dar acel glas tainic, intim, pe care-l auzim numai noi,
Ne este reazim și sfetnic, este sensul suprem, al existenței noastre,
El fiind suflare, din suflarea Domnului.

Fără a-l căuta, fără a-l cinsti, fără a-l înțelege,
Ne vom chinui toată viața, nedându-ne seama cine suntem,
De unde venim și, încotro ne ducem,
Rămânând în fond, o păpușă gonită de vânt,
Și îngropată de ploi la întâmplare, undeva la o margine.

Luminează-ne, Doamne, cel puțin arareori, cu gânduri bune,
Înțelepte, roditoare, căci trecându-ne veacul,
Cu apucături, de cele care, eu-ție, tu-mie,
Ori tu pe el, ori el pe tine, jos cu cela, jos cu ista,
Și tot așa din an în an, din tată în fiu, din generație, în generație,
Am distrus totul ce ni s-a nimerit, la îndemână.
Pământurile, Satele, Vetrele, Limba,
Și însuși felul nostru de a fi.

Am decăzut, Doamne, tot numărându-ne zilele,
De la o datorie, la o altă datorie, de la o supărare, la o altă supărare,
De la o speranță, la o altă speranță, de la o alegere, la o altă alegere,
De la o dezamăgire, la o altă dezamăgire…
Am sălbăticit, Doamne, tot înlocuind iubirea cu patul,
Convingerile cu șiretenia, demnitatea cu rațiuni politice,
Fața, cu averea, slujirea cu trădarea.

Luminează-ne, Doamne, Cu câte-un gând curat, adânc, omenesc.
Așa încât, să ne putem aduna, sub acoperișul lui,
De la părinți, de la strămoși, până la urmașii, ce vor să vină.

Pornind prin streinătăți, prin vremuri străbătând – Mizerie, Sărăcie, Nedreptate,
Vom duce Crucea Destinului,
Cât ni s-a dat, până la locul hotărât, de către Tine,
Simțind, la fiece pas, la fiece cotitură,
Ajutorul, Bunătatea, și Binecuvântarea Ta.

Întoarce-ne Doamne, acea respirație, largă, senină,
Care să cuprindă, în sinea sa,
Toată frumusețea, toată adâncimea, toată tristețea, verbului matern.

Dăruiește-ne, Doamne, acea Bunăvoință, fără de margini,
Cu care vom privi, cu care vom primi, Lumea,
Pentru că atunci, luminarea cerească, va prinde rădăcini, va da roadă,
Așa ca să putem spune, în ceasul de pe urmă,
C-am trăit și noi, pe lumea asta.
Și Dumnezeu, A fost cu noi.
Amin !

Brandul Gaz Metan

După cum se observă în ultimii ani, economia de piață a produs multe modificări în sistemele competiționale sportive, evident cauzele fiind unele legale-economice. Nu știu dacă cineva din conducerea Clubului Gaz Metan a analizat acest context. Îmi amintesc că până și Președintele Johannis, în vremea când era Primar al Sibiului considera că nu este normal ca un club sportiv să fie sponsorizat din banii unor companii de stat.
Se pare că se apropie ora adevărului și nu se găsesc soluții legale pentru menținerea sportului medieșean pe linia de plutire. Brandul Gaz Metan, ne place, nu ne place trebuie regândit și găsiți alți sponsori pentru echipa noastră de suflet.
Istoricul ne spune că denumirea clubului s-a modificat astfel :
1945 – Karres Mediaș
1947 – CSM Mediaș
1948 – Gaz Metan
1951 – Flacăra Mediaș

Probabil, aceiași cauză ca și cea de astăzi. Cine asigură financiar clubul ?
Sumele alocate de cele companii de stat pentru Responsabilitatea Socială au scăzut foarte mult, astfel încât să nu mai poată asigura sumele necesare reprezentării clubului Gaz Metan în Liga 1.

Nu sunt nici economist, nici jurist, dar în interiorul meu cred că organizațiile politice locale și administrația locală trebuie să-și ”dea mâna” pentru găsirea unei soluții legale de a asigura continuitatea măcar a secției de fotbal.
Acuma se vede dacă interesul cetățenilor medieșeni este pus înaintea intereselor politice.

Ce a fost a fost, ce va fi va fi !
Gânduri bune tuturor.

22 Decembrie 2013 – Biblioteca Astra Sibiu – 21 Iunie 2017 Sala Zander Sighișoara – ARC PESTE TIMP și 200 Concerte

cenaclul-lumina-linaSunt mai mult ca sigur că oamenii care ne marchează  vietile, destinul, soarta, o fac întrucât aceasta le este misiunea. Întâlnirea cu acești oameni este șansa fiecărui om, pentru care cuvântul ”iubire” reprezintă chintesenta vieții.

Viața mea, destinul meu, soarta mea a cunoscut o schimbare radicală, odată cu întâlnirea care mi-a fost hărăzită de Cel de Sus, cu Părintele Cătălin Dumitrean.

Așa cum ne place amândurora să afirmăm, trăim cele mai frumoase momente ale vietii, pentru care trebuie să-i mulțumim Bunului Dumnezeu și românilor care ne primesc în sufletele lor.

Iată că la Sighișoara, în Sala Zander, am ajuns la al 200-lea concert alături de colegii din Cenaclul Lumină Lină.

Familia Cenaclului – ”familia de duminică”, alături de care pășesc în Casa Domnului de fiecare dată cu recunoștintă și iubire, mi-a marcat pentru totdeauna viata.

Vă multumesc Părinte ! Vă multumesc dragi colegi !

IA transformă RomânIA

IAÎn data de 24.06.2013 spiritul românesc a făcut înconjurul lumii, iar româncele noastre au devenit cel mai important reper al frumuseții .  Copiii noștri au făcut cunoștință cu trăirea autentic românească.  Din privirea lor am dedus că  mulți nu înțelegeau toată frământarea din jurul lor, veselia, dragostea adulților.

Totul a plecat din interior. Această  descătușare de energii a venit  din sufletul tuturor și a fiecăruia în parte. Am fost toți ca unul , așa cum ar trebui să fim dea pururi. Atunci am fi cel mai important neam pe această planetă.

Din păcate unitatea noastră este puternic zdruncinată de ambițiile unora, conduși de o etică a personalității.  Noi suntem aceia care trebuie să-i aducem cu picioarele pe pământ, să ne rugăm pentru ei  într-un mod creștinesc, așa cum am învățat în sfânta noastră Biserică.

Totul având ca reper național : credința, familia, tradiția. Atât și nimic mai mult.

Doamne, îți mulțumesc că ne-ai arătat calea.

Am luat „lumină lină”.

Pentru cei care încă nu ştiu, soarta a făcut să-l cunosc pe Părintele Cătălin DUMITREAN, un om cu totul dedicat moralei creştine şi dragostei de ţară şi neam. Ştiu că nimic nu este întămplător şi totul se întâmplă cu un sens, iar sensul acestei întâlniri şi colaborări sunt valorile comune pe care le împărtăşim.
Credinţa şi România.

Cenaclul „Lumină lină” produce acte culturale în Biserici Ortodoxe şi în săli de cultură, în special aflate în zonele rurale, acolo de unde provine „sămânţa” neamului românesc. Acolo „vibrăm” împreună cu toţi colegii cenaclului, colegi care m-au primit cu braţele deschise, fapt pentru care doresc să le mulţumesc.
Pot să spun că am luat „lumină lină” îmbogăţinu-mi astfel sufletul cu cele mai înalte valori ale condiţiei umane.

Pe fanii grupului Motto vreau să-i liniştesc, spunându-le că proiectul Motto funcţionează încă şi că „liniştea” din ultimul timp este una de conjunctură.

Greu de crezut că poţi să cânţi într-o Biserică Ortodoxă cu intalaţii de sonorizare, cu chitări, orgă şi să auzi auditoriul că te aplaudă. Cum greu este să simţi emoţiile transmise oamenilor în aceste condiţii, dacă nu eşti prezent. Dovada în filmul de mai jos.