Când totu-i folk

Ne adunăm şi ne pare bine…în această enclavă, de-am avea fiecare un microfon. Ne-ntindem emoţii pe pâine…prin fum…şi pahare.

Al meu…e apă. Ceasurile toate se grăbesc…toţi ochii sclipesc…Păunescu, Poclitaru şi…alţii. Ungureanu în lumină, Bezna cu noi…ai mei motto pus să-ncep io…

Mărie, Mărie parcă tu eşti România şi floarea ce-n floare noaptea pe răcoare. Nu era mai frumoasă fără el…chiar dacă e uşor a scrie versuri.

Că dacă pe unii…îi strigă Bărnuţiu din Sibiu…la noi nu poate fi pustiu. Cu doi Pustai mereu, nu…nu ne poţi scoate Gaz Metanul din cap.

Te-ai mai hărănit odată tu suflet nesătul…câtă fericire poate încape într-un vers…şi când e alb, precum cămaşa de pe noi…asta de pe urmă înnegrindu-se la guler. Ne-am mai mottotolit odată . Io spun că a fost fain.

Mulţumesc.

 

 

 

Anunțuri

Un gând despre „Când totu-i folk

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s